O axiomă a polemicii relevă că, pentru a ne înţelege, trebuie să ne definim termenii. O facem şi noi: 1) „holocaust“ înseamnă, în cadrul cultului mozaic, ritualul „arderii de tot“; 2) în propaganda antiholocau$tică, „holocau$t“ înseamnă, după Norman Finkelstein şi Noam Chomsky, holocash, adică „escrocheria holocaustului“; 3) „jidan“ este pronunţia, deformată în unele limbi europene, a germanicului jüden – adică a numelui aşa-zişilor evrei proveniţi din al 13-lea trib, khazarii, care-şi zic „evrei“ fiindcă au parazitat religia mozaică; cuvîntul este ştiinţific, atestat istoric şi, deci, nu are nimic jignitor, cum pretind jidanii. Între evreii autentici, sefarzii (fundamentalişti, din Palestina şi din diaspora), şi jidani, ashkenazii, există o duşmănie perenă şi profundă, chiar dacă jidanii o maschează spre a fi confundaţi cu evreii! 4) Palestina nu mai are graniţe definite şi nici statut politic, de aceea palestinienii trebuie holocaustizaţi, ca să facă loc jidanilor imigraţi din Europa şi Rusia. Evreii din Occident nu prea merg să se stabilească în Israel şi în Palestina (zisă, acum, „Teritoriile Cucerite“), iar cei care, din neatenţie, vin, se reîntorc fuguţa în Occidentul „atotcuprinzător“ – cum îl categorisea senatorul evreu-american Joe Lieberman –, fiindcă sunt „terorizaţi“ de rachetele trase de Hamas! Dar, supunîndu-se unor directive, jidanii afluesc masiv în România, fiindcă vor să transforme ţara noastră în stat jidănesc de rezervă!
În urmă cu aproape şapte ani, am publicat în revista Justiţiarul, într-un lung serial, articolul „Holocaust-ologii – vectori ai războiului axiologic“. Studiul se baza, în principal, pe lucrările lui Roger Garaudy şi Norman Finkelstein. Prognozele formulate atunci s-au adeverit, pe parcurs, între timp. Ultima agresiune „fierbinte“ a Israelului contra palestinienilor, începută în 27 decembrie 2008 şi încheiată la 22 ianuarie 2009, le confirmă o dată în plus. De aceea este necesar să-i fac respectivului studiu un scurt rezumat, pentru cititorii care nu au răbdarea să citească texte lungi, laborioase şi să expun, din nou, ideile principale, confruntate cu situaţia de azi.
În esenţă, Roger Garaudy analiza dogmele de care face uz Israelul în politica sa agresivă, teroristă, pe care o aplică încă de la înfiinţarea sa, în 1948. Fireşte, nu este vorba de dogme teologice, cum s-ar putea crede la prima vedere, ci de dogmele sionismului, pe care le relevă Roger Garaudy în cărţile sale, care i-au adus condamnarea în baza legii Gayssot, după care a fost copiată de guvernanţii români în O.U.G. nr. 31/2002. Prima dogmă este că evreii sunt „poporul ales“ de Dumnezeu. După părerea mea, «propoziţia „evreii reprezintă poporul ales de Dumnezeu“ înseamnă că evreii au fost aleşi de către Dumnezeu pentru ca să facă experienţe politico-istorice pe ei, spre a arăta celorlalte popoare că nu trebuie să procedeze ca evreii. În interpretarea rabinilor sionişti, propoziţia înseamnă, invers, că „evreii sunt singurul popor superior, cărora trebuie să li se supună toate celelalte popoare“. Aceasta este, de altfel, semnificaţia integristă a primei dogme, în esenţă rasistă, extremistă şi, deci, eminamente teroristă». A doua dogmă, elaborată de rabinii sionişti, prin care se „justifică“ înfiinţarea statului izraelian, a fost sintetizată în enunţul „Un pămînt fără popor pentru un popor fără pămînt“: adică, Palestina – din care au fost împrăştiaţi evreii – trebuie cedată, după 2.000 de ani, jidanilor, care au început să vină, crescendo, acolo, abia de la începutul secolului XX, după înfiriparea sionismului! Palestinienii, care trăiesc acolo din străvechime, evident, nu există de vreme liderii sionnişti au „decretat“ că Palestina este „un pămînt fără popor“; iar dacă existau, cumva, ei trebuiau exterminaţi sau măcar expulzaţi. A treia dogmă, derivată din cea anterioară, pe care primul dintre premierii Israelului, David Ben Gurion – venit din Polonia, deci sionist (adică jidan) –, a considerat-o ca fiind „soluţia finală“, este epurarea etnică, adică una din formele de manifestare a terorismului. De aceea, Ben Gurion a şi fost supranumit „marele expulzator“. Pentru a-i finaliza soluţia, Golda Meir – tot prim-ministru al Israelului, venită din Rusia, deci tot sionistă (jidancă) – a declarat că „palestinienii, pur şi simplu, nu există“ (sic), deşi existenţa lor era foarte concretă, căci se ducea – şi se duce şi acum – contra lor războiul de exterminare. A patra dogmă, implicită, este tot o denaturare a ideilor din Vechiul Testament – „o lectură integristă a Bibliei“, cum o califică Roger Garaudy –, anume că „terenurile de care vorbeşte Biblia, de la Nil pînă la Eufrat, aparţin evreilor“. Prin ea se „justifică“ acţiunile de cucerire a teritoriilor şi de destabilizare a statelor arabe limitrofe graniţei iniţiale a Israelului, stabilită, în 1947, de O.N.U. De fapt, cum se ştie, Israelul nu respectă hotărîrile O.N.U. A cincea dogmă este cea mai edificatoare privind natura funciarmente teroristă a sionismului, văzut ca afacere – după cum îl definise însuşi Theodor Herzl, fondatorul Mişcării Sioniste – dar şi ca politică teroristă: „Înfiinţarea statului Israel reprezintă răzbunarea Holocaustului“. În sfîrşit, a şasea, confecţionată minuţios, este dogma „celor şase milioane“ de evrei omorîţi în al Doilea Război Mondial, adică aşa-zisul „Holocaust“, cu H mare, în sensul că ar fi vorba de unicitatea acestuia, adică numai evreii ar fi avut de suferit.
Ceea ce este absolut fals. Fals este că nu au murit „şase milioane“ de evrei, ci mai puţin – după unii vreo 4,5 milioane, iar după alţii mai puţin, ajungîndu-se la cifra de doar cîteva sute de mii (cf: http://www.vho.org/aaargh/fran/archFaur/1995-2000/RF951218.html)! Apoi, chiar dacă ar fi murit atîţia, nu ar fi o cifră prea mare în comparaţie cu pierderile altor popoare, care se ridică la 50-60 sau chiar 100 de milioane de oameni. Dar a o ţine, într-una, cu cele „şase milioane“ de evrei care n-au fost şase, ci mult mai puţin şi, totodată, a ignora – ba, mai mult –, a refuza recunoaşterea celorlalte zeci de milioane de victime ale altor popoare, a refuza recunoaşterea holocaustului armenilor făcut de turci, a holocaustului amerindienilor comis de yankei, a holocaustului românilor comis de jidanii kominternişti înseamnă că, vorba lui Eichmann, cele şase milioane reprezintă doar de o „statistică“, manipulată pentru a face un mare gheşeft. Adică, gonflarea numărului victimelor de la cîteva sute de mii la 6 milioane nu a avut decît acest scop: confecţionarea „holocaustului unic“ şi transformarea lui în holocau$t, în holocash – fapt denunţat de Norman Finkelstein, Roger Garaudy, Robert Faurisson, Arthur Butz, Jürgen Graf, Germar Rudolf, Maxime Pale, Charles E. Weber, Wilhelm Staglich şi toţi ceilalţi autori ai literaturii zise „revizioniste“, ale căror nume şi lucrări pot fi văzute pe http://www.vho.org/aaargh/fran/livres/reprints.html.
De fapt, toate dogmele enumerate, pe care Garaudy le intitulează „Miturile fondatoare ale politicii izraeliene“, sunt absolut false, bazate pe falsificarea textelor biblice de către nişte atei – cum au fost şi sunt toţi conducătorii Israelului. Dar respectivele falsuri dobîndesc – printr-o agresiune informaţională bine concertată şi cu sprijinul S.U.A. – o valoare de întrebuinţare specială: fac bani şi servesc Israelului la acapararea de noi teritorii, care tot bani înseamnă. De aceea, ele reprezintă „interesele“ pe care, arăta Finkelstein, le apără Wiesel, aflat în fruntea „holocaust-ologilor“. Referitor la miturile – sau la dogmele – enumerate, Garaudy conchidea: „Această folosire a textelor biblice pentru a justifica o politică a crimei nu are nici o bază religioasă, ci constituie numai o lectură integristă a textelor sacre, lectură care devine o sîngeroasă escrocherie rasistă“ (s.n. – V.I.Z.). Consecinţa periculoasă a practicii acestor „holocaust-ologi“ a fost rezumată de rabbi Arnold Jacob Wolf, director la Yale University: „Se pare că, în universităţile noastre, Holocaustul este vîndut, nu predat“ (sic).
Între timp, această prezumţie a devenit realitate. Pentru că, nu numai în S.U.A şi în statele satelite acestora Israelul şi-a impus punctele de vedere şi şi-a asigurat sprijinul, dar şi în România, ca urmare a lichelismului ex-premierului Adrian Năstase, a fost impusă, prin O.U.G. nr. 31/2002, introducerea studierii holocaustului (adică a sionismului) în manualele şcolare, precum şi impunerea plătirii a circa 20 de miliarde de dolari ca despăgubire pentru pretinsul „holocaust“ comis de români! Roger Garaudy îl citează şi pe rabinul Moshe Menuhin (tatăl violonistului Yehudi Menuhin), care, referindu-se la conducătorii Israelului, îi numea „barbari tribali precum Ben Gurion, Moshe Dayan şi bandele militare care au pervertit Israelul“, şi, totodată, îi îndemna pe evrei: „Reveniţi la Dumnezeul părinţilor voştri, la iudaismul profetic, respingeţi regimul napalmului. Întoarceţi-vă la graniţele date în 1947 de către Naţiunile Unite pe seama arabilor săraci şi duceţi o viaţă constructivă şi nu distructiv㻓.
Dar a vorbit în van! Trebuie reamintit că, la începutul războiului „de şase zile“, aviaţia militară a Israelului a atacat deliberat, cu torpile şi rachete cu napalm, nava-spion Liberty a prietenilor lor americani, mitraliind inclusiv răniţii şi bărcile de salvare – aşa cum am relevat, anterior, referindu-mă la cărţile lui James Bamford, The Puzzle Palace şi Body of Secret (vezi inclusiv: http://www.the7thfire.com/new_world_order/zionism/israeli_false_flag_attack_%...)! Ei, iată că şi „politica napalmului“ a devenit o realitate cotidiană: palestinienii dau cu pietre, iar armata izraeliană dă cu rachete cu napalm de ultimă generaţie, producînd, de 60 de ani, holocaustul palestinienilor! Fîşia Gaza a redevenit poligonul de instrucţie al conducătorilor Israelului.
E locul să remarcăm că, după înfiinţarea sa, în 1948, Israelul a ajuns să fie condus de jidani, pentru că toţi conducătorii Israelului sunt sionişti, adică jidani: David Ben Gurion, Golda Meir, Menahem Begin, Ariel Sharon, Moshe Dayan, Shimon Peres ş.a. provin din ţările central şi est-europene. Apoi, o altă observaţie esenţială: aproape toţi conducătorii Israelulul sunt terorişti, căci au condus organizaţiile teroriste (Irgun, Stern etc.) prin care s-a înfiinţat statul Israel. Ei nu sunt evrei autentici, de neam, ci doar de religie mozaică apropriată, adică furată, întrucît descind din khazari. Tocmai de aceea evreii autentici, organizaţi în Neturei Karta, şi, în majoritatea lor, stabiliţi în S.U.A. şi Canada, contestă vehement existenţa statului Israel şi fac demonstraţii sistematice (cf. www.nkusa.org), cum se vede în fotografiile alăturate. De altfel, sionismul a fost condamnat de către O.N.U. ca fiind doctrină rasistă (teroristă).
Revenind cu analiza asupra acestei situaţii, în ultima sa carte, TUPEU, evreul-american Norman Finkelstein relevă ironic şi acuzator: „Tot ce ţine de evrei este unic: antisemitismul, Holocaustul, Israelul, naţionalitatea evreiască, poporul evreu… Dincolo de şovinismul ei respingător, această doctrină a unicităţii, atît de găunoasă din punct de vedere intelectual, slujeşte funcţia ideologică utilă de a permite Israelului să revendice o dispensă morală unică: dacă suferinţele evreilor au fost unice, atunci Israelul nu trebuie să fie constrîns de standardele morale normale.“ Ca atare, Israelul are tupeul să nu respecte nici o rezoluţie a O.N.U. şi bombardează, repetat, Libanul şi Fîşia Gaza şi comit agresiuni manifestate sub cele mai diverse forme împotriva tuturor celorlalte popoare – inclusiv vaste acţiuni de spionaj împotriva singurelor lor susţinătoare, S.U.A.!
În runda anterioară, Hamasul trăsese circa 4.000 de rachete şi omorîse vreo 20-30 de izraelieni. Apoi, din 27 dec. 2008 pînă în 22 ianuarie 2009, a tras vreo 900 de rachete şi a omorît 4 (patru!) izraelieni. În schimb, după numărătoarea de pînă acum, armata izraeliană a omorît 1.330 şi a rănit circa 5.450 de palestinieni, între care „1.890 de copii, starea a 200 dintre ei fiind gravă“ (http://www.ziare.com/Peste_1_300_de_palestinieni_au_fost_ucisi_in_Gaza-631253.html). Deci, numărul morţilor va creşte, pe măsură ce vor deceda răniţii care nu mai pot fi salvaţi. Asta fiindcă rachetele lansate de Hamas „terorizează“ Israelul. Una dintre ele – aşa cum s-a arătat la televizor – a fost atît de teroristă încît chiar a zgîriat asfaltul unei şosele izraeliene! Ce oroare!
Ne punem, de aceea, întrebarea: ce fel de rachete sunt acestea? Din cele folosite la spectacolele pirotehnice?! Şi ce fel de trăgători sunt „luptătorii“ Hamasului? Orbi, ageamii sau cum? Tinerii elevi americani dezaxaţi omoară mai mulţi colegi de-ai lor cînd trag cu pistoalele-mitralieră în curtea şcolii sau în clasă! Chiar în România, în anii anteriori, „rachetele“ şi „bombele“ chinezeşti vîndute de ţigani şi trase cu ocazia Sărbătorilor de iarnă au omorît sau rănit mai mulţi indivizi decît au făcut-o rachetele Hamas în Israel! Iar în 9 ian. a.c., pe Realitatea TV, vorbeţii de serviciu, ca noul politruc Sever Voinescu, sau ca ex-directorul S.R.I., Costin Georgescu, pretindeau că „Hamas este orgnizaţie teroristă şi e singura vinovată“ (!).
Pentru a clarifica, într-un fel, situaţia încîlcită din Palestina (adică ceea ce a mai rămas din ea), trebuie să ne amintim o informaţie extrem de importană, care ar putea face lumină în negura propagandistică întreţinută deliberat chiar de Israel. Anume, în urmă cu peste 10 ani, în presă s-a vehiculat ştirea că, pentru a contracara politica şi acţiunile organizaţiei Al Fatah – considerată de Israel et comp. ca „teroristă“ –, Israelul sprijinea pecuniar şi logistic organizaţia Hamas, apreciată ca fiind „moderată şi parteneră de dialog pentru normalizarea situaţiei din Teritoriile Ocupate“! De aceea, o ajuta să se dezvolte. Asta se întîmpla, deci, pe vremea cînd Costin Georgescu funcţiona, disfuncţional, ca director al S.R.I. şi ar fi trebuit să-şi fi amintit de respectiva informaţie, chiar dacă, acum, la Realitatea TV, avea fizionomia unui copil care suferea de progerie (boala îmbătrînirii rapide). Între timp, Hamas s-a dezvoltat, a cîştigat democratic alegerile. Ca atare, acum ne punem şi întrebarea care se iţeşte imperios: nu cumva liderii Hamas sunt, iarăşi, „sprijiniţi“ (citeşte: cumpăraţi) de Israel să tragă acele rachete jalnice, care nu omoară pe mai nimeni şi nu distrug nimic, dar care să servească drept pretext pentru agresiunea „pacificatoare“, dar, mai ales, epuratoare de palestinieni a Israelului? Căci prea e cusută cu aţă albă: „luptătorii“ Hamas trag, la întîmplare, cu rachete-sperietoare, „terorizînd“ Israelul, iar armata izraeliană, dotată ultramodern, bombardează angro, după o pregătire minuţioasă (cum s-a recunoscut, între timp, la TV), provocînd holocaustul palestinienilor, ca răspuns la provocările „teroriste“ ale Hamas – provocări condamnate doar de corul lingăilor, ca cei doi sus-numiţi.
Nu e lipsită de temei această supoziţie, întrucît există notoriul precedent al lui Ossama bin Laden: acesta a fost şcolit şi instruit ca terorist în S.U.A. pentru a lupta contra sovieticilor, apoi, a devenit, chipurile, teroristul nr. 1 al lumii arabe contra Occidentului, fiind prezentat ca autorul cert al aşa-zisului atentat „9/11“, deşi fraţii săi miliardari făceau, simultan, afaceri cu Giorgi Dabliu Bush! Aşa că nu ar fi de mirare ca liderii Hamas, care stau, bine mersi, în Siria şi în alte state arabe care-i protejează, să fie plătiţi de jidani ca să-i întărîte pe amărîţii şi disperaţii palestiniei să arunce cu pietre şi cu „rachete“ teroriste, spre a fi măcelăriţi în masă! Mai poate cineva să susţină că Israelul face purificare etnică, de vreme ce el doar se „apără“, căci este „terorizat“ cu rachete de Hamas?!
Se mai iveşte încă o întrebare: de unde are bani Israelul pentru asemenea rachete, care trag şi după colţ?! Din banii plătiţi de guvernul român pentru pretinsul holocaust?! Dar pentru holocaustul românilor provocat de jidanii kominternişti în Basarabia, la Canal, în închisorile administrate de ei, cine plăteşte?!
Oricum, elocvent pentru susţinerea afirmaţiei mele, expusă în alte studii, că xenocraţia conduce România, iar în cadrul xenocraţiei ponderea o deţin jidanii, este chiar poziţia nefastă adoptată de actualii noi-vechi guvernanţi: „Romania nu vrea condamnarea atacurilor israeliene asupra ONU in Gaza“! De ce să vrea nou-„aleşii“ să-i condamne pe izraelieni? Nu spunea Shimon Peres, rînjind satisfăcut, „…am cumpărat România, Ungaria Polonia“?! O vreme ne-au cumpărat „la bucată“, cumpărînd întreprinderi, clădiri, pămînt etc.; cumpărîndu-ne conducătorii, cumpără întreaga ţară – conform regulilor războiului, formulate de Sun Tzî.
Colonel (r.) Vasile ZĂRNESCU
Postări
